Astăzi, 17 septembrie 2024, de Ziua Mondială a Siguranței Pacientului, Spitalul Samaritean subliniază importanța diagnosticelor corecte și a medicinei integrative. Abordarea noastră holistică combină medicina convențională cu terapii complementare pentru a oferi pacienților tratamente personalizate și siguranță deplină.
17 septembrie a fost declarată Ziua Mondială a Siguranței Pacientului.
Recunoscând importanța fundamentală a diagnosticelor corecte și în timp util în asigurarea siguranței pacienților, „Îmbunătățirea diagnosticului pentru siguranța pacienților” a fost selectată ca temă pentru 17 septembrie, Ziua Mondială a Siguranței Pacienților 2024.
La Spitalul Samaritean, „Diagnosticul de siguranță” este abordarea integrativă a pacientului. La noi, termenul de „sănătate” este abordat integrativ, nu doar în termeni medicali, ca o simplă manifestare fizică, ci ca o stare complexă, care include și latura psihică sau emoțională a unei persoane. Credem cu tărie că actul medical oferit pacienților din toate unitățile sanitare trebuie să se transforme într-un act complex, corect și continuu ghidat, adaptat nevoilor personale ale pacienților și care depășește limitele unei specialități sau teoriile învățate din tratatele de medicină. Aceasta fiind medicina integrativă. Medicina viitorului.
Calitatea vieții fiecăruia dintre noi, precum și apariția bolilor, sunt influențate de o mulțime de elemente, de la preocupările noastre de zi cu zi sau mediul în care lucrăm și până la evenimentele emoționale din viața noastră privată. De prea multe ori, însă, medicina clasică se concentrează atât de tare pe tratarea punctuală a simptomelor unei afecțiuni, fără a vedea imaginea de ansamblu alcătuită de toți factorii din viața unui pacient. Înțelegerea globală a contextului în care apare o boală este esențială pentru tratarea eficientă și eliminarea definitivă a problemei.
Medicina integrativă reprezintă un model de gândire diferit și inclusiv, care ia în calcul toate elementele care pot influența sănătatea unei persoane și toate tipurile de tratament care pot fi abordate pentru restabilirea pe termen lung a acestei sănătăți. Cu alte cuvinte, medicina integrativă nu tratează doar boala, ci se concentrează pe vindecarea întregii persoane, prin combinarea medicinei convenționale și a celei complementare, în scopul restabilirii stării de bine emoționale și fizice a pacientului.
Când vorbim despre medicină integrativă, ne referim la o abordare multidisciplinară, colaborativă, care presupune aplicarea celor mai bune practici din diferite sisteme de asistență medicală. Cu alte cuvinte, experți medicali cu diverse specializări stabilesc strategii de tratament complementare și personalizate, ce includ tipuri variate de terapii, in beneficiul pacientului.
Medicina integrativă este „un model de gândire” și nu doar un mod de tratament. Asta pentru că presupune o abordare diferită din partea specialistului de sănătate, bazată pe o analiză detaliată a istoricului medical al pacientului, pe buna înțelegere a stilului de viață al acestuia, dar și pe o relație de parteneriat între el și pacient, construită pe comunicare și încredere.
Prima etapă este o anamneză completă și detaliată, care să scoată în evidență istoricul medical, precum și toți factorii care pot influența apariția unei afecțiuni: stilul său de viață, alimentația, bagajul genetic, hobby-urile, habitatul, mediul de viață și de lucru, evenimentele din viața privată, eventualele traume emoționale, precum și o mulțime de alte elemente care țin de personalitatea pacientului.
A doua etapă constă în efectuarea analizelor și investigațiilor specifice, pentru identificarea problemei și punerea unui diagnostic corect, și îndrumarea pacientului către specialiștii potriviți din domeniu.
Abia apoi urmează etapa alegerii celui mai potrivit tratament, iar aici intervine din nou abordarea inclusivă a medicinei integrative. În loc să se rezume la tradiționalul tratament medicamentos, medicina integrativă combină în mod inteligent resursele oferite de medicina clasică și de cea complementară, oferindu-i pacientului o plajă foarte largă de opțiuni.
Spre exemplu, pentru eliminarea cauzei unei afecțiuni, specialistul poate propune tratarea laturii fizice a bolii, atât prin metode clasice (medicamente, intervenții chirurgicale, programe de recuperare etc.), cât și prin tratamente alternative (alimentație, oncoterapie, acupunctură, masaj, chiropractică, tratamente homeopatice etc.). În același timp, va aborda latura emoțională a bolii prin metode care pot include consilierea psihologică, meditația, yoga sau tehnici de reducere a stresului.
Dr. A. Weill, unul dintre pionierii medicinei integrative, spune că medicina integrativă combină medicina convențională, bazată pe dovezi științifice, medicina alternativă și alte practici medicale într-un „sistem al sistemelor”, care abordează sănătatea prin acțiuni multidimensionale (biologic, psihologic, sociologic, spiritual).
PRINCIPIILE MEDICINEI INTEGRATIVE
- Consideră fiecare persoană ca fiind un întreg (nu un ansamblu de organe independente funcțional), cu individualitate biochimică bazată pe unicitatea genetică și de mediu;
- Evaluează holistic fiecare pacient prin analiza interacțiunilor dintre factorii genetici, de mediu și stilul de viață care pot influența sănătatea; integrează toate aceste elemente in contextul istoricului complet al pacientului;
- Identifică si abordează cauzele profunde, nu doar simptomele bolilor, și reduce dezechilibrele clinice, înainte ca boala să se manifeste;
- Susține mecanismele proprii de vindecare ale organismului;
- Integrează tratamentele complementare (fitoterapia științifică, oncoterapia, acupunctura, ozonoterapia, oxigenoterapia, chiropractica etc.) cu tratamentele convenționale (medicamente, tratamente oncologice, radioterapie etc.) urmate de pacient;
- Elaborează programe de tratament pe baza tehnologiilor și descoperirilor recente în domeniul medicinei, geneticii, biologiei;
- Stabilește o relație de parteneriat terapeutic între pacient și medic; luarea deciziilor de comun acord cu pacientul ajută la stabilirea și implementarea terapiilor personalizate, care se potrivesc cel mai bine nevoilor și preferințelor pacientului, în scopul echilibrării și optimizării stării fizice și mentale ale acestuia;
- Dezvoltă un comportament preventiv și mai puțin reactiv din partea pacientului, în scopul atingerii și menținerii sănătății.
Medicina integrativă se concentrează pe prevenirea bolilor cronice prin reducerea factorilor de risc și pe tratamentul complementar al bolilor în stadii avansate. Acest tip de asistență medicală încurajează principiile și rutinele sănătoase de viață care pot preveni sau reduce progresia bolilor cronice, concentrându-se pe menținerea sănătății, respectiv creșterea calității și duratei vieții fără boală pentru cât mai mult timp.
Prevenția se referă la orice tip de activitate care contribuie la menținerea stării de sănătate, reducerea morbidității (îmbolnăvirii) și a mortalității cauzate de o anumită afecțiune.
Există trei tipuri de prevenție:
- prevenția primară – evitarea apariției bolii prin măsuri de promovare a sănătății și combatere a factorilor de risc; dieta, activitatea fizică, suplimentele alimentare și alte terapii complementare pot oferi un beneficiu major asupra sănătății.
- prevenția secundară – identificarea precoce a cauzelor afecțiunii și reducerea progresiei acesteia; optimizarea rezultatelor unor tratamente alopate, cum ar fi cele pentru îmbunătățirea profilului lipidic, reducerea inflamației, controlul glicemiei și a tensiunii arteriale etc. În alte cazuri, o abordare integrativă poate fi utilizată pentru a diminua efectele neplăcute ale unor terapii convenționale, cum ar fi utilizarea suplimentelor alimentare pentru reducerea diareei cauzate de antibiotice sau pentru diminuarea efectelor adverse asociate chimioterapiei.
- prevenția terțiară – reducerea impactului negativ al bolii asupra organismului și prevenirea complicațiilor. Terapiile complementare pot îmbunătăți funcționalitatea organismului, pot contribui la reducerea riscurilor și controlul simptomelor unor afecțiuni, la ameliorarea stresului, gestionarea durerii, reducerea morbidității, putând fi benefice și în unele afecțiuni rezistente la tratamentele convenționale sau inexplicabile din punct de vedere medical.
