Consumul repetitiv și necontrolat de substanțe precum cocaina sau alcoolul, alimente diverse, medicamente, ori un comportament repetitiv, are ca numitor comun al tuturor dependentelor continuarea consumului in ciuda apariției consecințelor negative față de propria persoana, relații, consecințe financiare, performanță la scoală sau la locul de muncă, precum si incapacitatea de a controla consumul. In ultimul timp se prefigureaza noi moduri de a înțelege si trata dependețele prin recunoașterea semnelor si simptomelor precum si prin tratarea intr-o etapă timpurie numită pre-adicție.

De aceea, intervenția in etapa de pre-adicție este esentială, pentru ca majoritatea modificărilor creierului asociate dependențelor nu s-au produs incă și revenirea la o stare mintală sănătoasă este mai puțin dificilă.

Așadar, tratamentul în etapa de pre-adicție este important pentru că se poate opri progresul tulburării, este mai ușor de adoptat un stil de viață care să pună capăt adicțiilor, tratamentul și terapiile sunt mai puțin costisitoare iar șansele de recuperare sunt semnificativ mai mari.

La Spitalul Samaritean puteți găsi terapeutul potrivit pentru a vă îndruma spre a ajunge la un mod de viață sănătos și a evita să ajungeți la dependențe sau adicții care vă pot afecta sănătatea fizică și mintală.

Adicţia, termen utilizat pentru a descrie o tulburare de consum de substanţe, nu este un diagnostic clinic oficial, indiferent dacă se face referire la adicţia alimentară sau la cea de o altă natură. Conform „American Society of Addiction Medicine, această reprezintă o tulburare cronică primară, o afecţiune complexă a creierului, ce afectează funcţiile neuronale precum motivaţia, memoria şi sistemul de recompensă. Adicţia se manifestă printr-un comportament compulsiv, care pune stăpânire pe viaţa individului, şi cauzează dezechilibre de ordin social, spiritual, fiziologic şi biologic.

Conceptul de adicţie alimentară se bazează pe un set de caracteristici similare cu cele observate în consumul de droguri cu potenţial adictiv.

Adicţia alimentară este, de asemenea, un liant pentru o mai bună înţelegere a tulburărilor de comportament alimentar precum sindromul metabolic, obezitatea, bulimia nervoasă şi mâncatul compulsiv. Adicţia alimentară a fost denumită şi „adicţia mâncatului” sau „dependenţă alimentară” şi a rămas la graniţa dintre o tulburare de consum de substanţe şi o tulburare de comportament alimentar.

Există câteva criterii clasice de diagnostic al dependenţelor – sevrajul, lipsa controlului şi toleranţa. La fel, importante în validarea adicţiei alimentare ca o tulburare de consum de substanţe sunt şi încurajarea comportamentului adictiv prin experienţele plăcute din urma consumului, aşteptările consumatorului şi proenţa stimulativă. Proenţa stimulativă este o componentă a sistemului de recompensă, şi anume „dorinţa”. Sistemul de recompensă are la bază „plăcerea” şi „învăţarea”, pe lângă dorinţă. Proenţa stimulativă este un proces cognitiv motivaţional, proces mediat de către sistemul dopaminic mezocorticolimbic, ce are ca scop obţinerea unei recompense. Deficitul de proenţă stimulativă poate duce la apariţia depresiei, în timp ce excesul acesteia poate cauza adicţie.

Un stadiu premergător adicției este „consumul nociv” sau „abuzul”. Înainte de a deveni adictivi, suntem, cu toții, „consumatori în exces”. Atunci când devenim dependenți, dezvoltăm trei cate-gorii de simptome/semne:

• Toleranța: avem nevoie de o cantitate tot mai mare din substanța sau obiceiul respectiv pentru a atinge aceeași plăcere, ca la început
• Sevrajul: în momentul în care întrerupem consumul, ne simțim foarte rău: suntem cuprinși de tremor; facem febră; inima bate mai tare; devenim mai neliniștiți (chiar agitați); simțim că ne deshidratăm – ne este foarte sete; suntem confuzi și dezorientați; devenim iritabili- ne enervăm din orice-; vedem, auzim, simțim lucruri care nu sunt (avem halucinații, delir); putem ajunge până la crize epileptice (mișcări spasmodice ale corpului, în care ne pierdem conștiența, ne mușcăm limba sau urinăm pe noi, fără voie)
• Modificări ale substanțelor în creier, în sânge sau în organele interne. Modificarea concen-trației dopaminei (o substanță produsă în creier și indispensabilă funcționării sănătoase și an-corate în realitate a acestuia), tutunul, alcoolul și drogurile modifică arhitectura plămânilor, a vaselor de sânge, a inimii, a aparatului gastro-intestinal și a ficatului.

Dacă sesizăm că un obicei, indiferent de natura lui, a pus stăpânire pe noi, tulburându-ne funcționalitatea zilnică, viața în cuplu, performanțele profesionale sau îndepărtându-ne de pri-etenii sănătoși și de oamenii importanți ai existenței noastre, este important să cerem ajutor specializat! Singuri e dificil si adeseori nu ne putem rupe lanțurile robiei adicției în care am in-trat!